Amintiri din vacanta...

Hello!
Scuzati-mi absenta,am fost destul de ocupata in aceasta vacanta..Am fost la munte :X:X:X si...Mi-a placut foarte mult. Am gasit un parau care curgea printre pietrisul si crengile copacilor adunate de vreme (am incercat sa ignor cele cateva sticle aruncate pe ici colo :/ ),mi-am pus o paturica pe iarba si m-am asezat. Am stat asa cateva ore. Ma simteam asa de linistita,aproape ca uitasem de tot stresul si de toata nebunia din oras. Aerul acela curat si pasarile ciripind printre copacii batrani parca te indemnau sa visezi..Sa vrei mai mult de la viata. Aceste lucruri m-au facut sa imi amintesc de toate clipele frumoase petrecute cu prietenii dar mai ales cu persoana pe care am pierdut-o acum 4 ani si jumatate -nu o sa te uit niciodata :O3


M-am intors in oras dupa o saptamana,am reusit sa particip la cateva castinguri si sa devin un mic designer (cica),am invatat sa lucrez in PhotoShop (oarecum :P ) si sa ajut la scrierea si editarea unei reviste. Tare,nu? =))))


Acum,va intreb pe voi: ce ati facut/realizat in vacanta?

Despre iubire...si atat...

            Cand am deschis acest blog mi-am propus sa nu scriu despre iubire,despartiri si despre alte stari. Din pacate,nu prea ma pot abtine.
            Este atat de frumos,de diferit,de unic..Ma atrage intr-un mod misterios,placut.. Nu am mai simtit asa ceva pana acum..Este ciudat :/
            Ma inec parca in sentimente si nu stiu ce sa mai fac..Can il vad,mi se lumineaza ziua,oricat de ploioasa ar fi.


Intrebare: "Voi ce faceti/simtiti cand IL/O vedeti cu adevarat?"

Iti multumesc...

Fiecare avem prieteni..Unii mai buni,altii mai putin buni..Doar unul/una iti va lua apararea in fata profilor,te va sfatui cu privire la baieti/fete,te va aduce pana acasa dupa film si multe altele.
        Pentru mine, Only Hope (pe care probabil o stiti) a fost,este si va fi cea pe care ma pot baza mereu.
                  Nu stiu daca iti mai amintesti cand si unde mi-ai scris aceste cuvinte...Dar eu te voi cita: "Cand tu vei fi departe,eu voi fi umbra ta...Cand vei vrea sa plangi,eu voi fi umarul tau...Dar oriunde si oricand vei avea nevoie de un prieten,voi fi doar eu..."

                            Vreau sa iti multumesc pentru ca ai avut rabdare si m-ai sustinut mereu. Nu stiu ce m-as face fara tine xD


[b]Acum,va intreb pe voi,cititorii: "Cum va intelegeti cu prietenii vostri cei mai buni? Ce simtiti pentru ei?"[/b]

Nonsens...

Inchid ochii.

Paseam in necunoscut. Vad niste scari..Merg la primul etaj..Vad un hol ingust si lung,iar pe ambele parti sunt usi vechi de lemn.Pe jos era intins un covor rosu ponosit,iar podeaua scartaia sub pasii mei. Era asa de intuneric dar spre surprinderea mea,nu imi era frica. Inca merg si in fata mea vad ceva familiar.O usa. Am apucat manerul si am deschis-o incet. Imediat ce am intrat in camera am simtit mirosul unui parfum cunoscut.Acolo era un pat cu vreo 4-5 papusi care se odihneau pe el,dar ce mi-a atras atentia era un dulapior mic ce se zbatea ca o broscuta. Am intins mana cu grija si l-am deschis,iar inauntru se afla o cheie. In timp ce luam cheia s-a auzit o bubuitura in spate. Ma intorc sa vad ca a aparut un dulap mai mare – a aparut de nicaieri-. Era inchis. ‘’Poate se dechide cu aceasta cheie...Poate voi vizita Narnia !! Nu,nu se poate asta =)) ‘’

Inauntru era un televizor pornit..Pozele curgeau incet pe ecran..Poze cu peisaje minunate..Flori,munti,brazi,oceane,animale... Era atat de frumos,atat de luminat... Dintr-o data,cineva sau ceva ma trage cu putere afara din camera,usa se inchide cu putere iar eu alerg trasa de acel vant pe hol,apoi pe scari iar totul in urma mea disparea ca o ceata.

Deschid ochii. Oare acesta sa fie drumul spre Rai?

Voi ce va imaginati cand inchideti ochii?

Inceputuri

Nou. Au trecut cateva luni de cand am inceput acest ‘nou’. Sa va explic in ce consta acesta: o noua scoala,profesori noi,colegi noi,program nou...Iar eu in tot acest timp parca nu m-am obisnuit.Toata lumea imi spune ca este firesc sa mai simt acel dor de scoala generala,dor de cei opt ani pe care i-am petrecut alaturi de cei mai minunati prieteni si colegi,insa,nu se mai opreste..

              Insa,dintre toate lucrurile,nu imi pare rau ca am ales cel mai grozav liceu si sunt -sau macar incerc sa ma conving ca o sa imi infrang temerile si ma voi adapta la un stil de viata cu noi prieteni. Am speranta ca nici nu voi simti cum au trecut cei 4 ani de liceu si vom incepe cu totii,iarasi,ceva nou. Unii vor alege Dreptul,altii poate Facultatea de Litere,iar eu probabil,actoria.Ca si celelalte,facand parte din trupa de teatru a liceului este ceva nou pentru mine pe care mi l-am dorit mereu,dar vedeti voi,toate aceste lucruri noi sunt frumoase in felul lor si toate au parti bune si rele. Este ceva nou si imi place…Un nou inceput.